Sfârşit de dragoste fără-nceput

De-o poză m-am îndrăgostit
De-un mesaj, de-o voce, de o poezie,
Nu l-am chemat... el a venit
În viaţa mea, oi vedea ce-o să fie.

Aşa-m gândit în acea perioadă
Dacă-i să fie el al meu norocel?
Am început să iubesc, făr" să se vadă
Din prima m-am îndrăgostit de el.

Din ce timpul trecea mai mult
Eu îl iubeam tot aşteptând ceva,
Au trecut zile, luni, mai ascult
În serile-mi tăcute, vocea sa.

Iubeam plângând, plângeam iubind
Lacrima săpând adânc obrazul,
Zilele, nopţile le petreceam oftând
Şi nu înţelegeam nicicum necazul.

De prea multă durere, suferinţă
Îmi tot spuneam să mă resemnez,
Luptând mult cu a mea conştiinţă
Am început la el să nu mai visez.

Cu voia sau fără voia lui, prin vorbe
Sentimentele-ntr-o zi mi le-a rănit,
Am decis să-l las atunci în pace
Voi uita cât de mult l-am iubit.

Îndrăgostită nu mai sunt da" n-am uitat
Îl mai visez, deşi nu-i ca-n trecut,
Ce-ar fi fost frumos, s-a destrămat
Sfârşit de dragoste fără-nceput.

Gabriela Nenciu Drăghici, Martie 2012
Poezii vol. 1