Mulţi ani din viaţă am mers în întuneric
Orbită de tristeţe multă şi dureri,
Mulţi ani din viaţă am tot sperat, feeric
Câ azi va fi mai bine decat ieri.
Mulţi ani din viaţă am tot visat, visat
Că voi găsi-ntr-o clipă fericirea,
Mulţi ani din viaţă am râs, am suspinat
Bătându-mi joc de mine, amăgirea.
Mulţi ani din viaţă am crezut minciuna
C-adevarata fericire e tortura,
O rază de sperantă-mi luminează calea
Că plină mi-e de spini cărarea.
Şi-am refuzat să văd şi ce-am ales
Să rămân o pierdută fară vină,
Tot merg înlacrimată şi undeva zăresc
Un trandafir abandonat într-o grădină.
De brusturi şi de mărăcini, înconjurat
Mâna mi-o întind să-l ating, plânge,
Mă-mpung toţi măracinii, doare apăsat
Îl voi lua, cu picături de sânge.
Era un trandafir, ca floarea fericirii
De care parte n-am avut, suspin...
Acum, că te-am în mâna, lacrim-a iubirii
Nu te mai las, la mine-o să te ţin.
Şi chiar de-ar trebui să trec oricănd
Prin foc, printre săgeţi, furtuni,
Ceea ce Dumnezeu îmi va lăsa, sperând
Voi reuşi să te păstrez, dor lăcrimând.
august 2010
Gabriela ND.Poezii vol. 1 Doruri Plânse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu