mă tem să te chem ştiu că te doare,
mai mult ca oricând doresc să vii,
să-ţi vindec rana, dragoste floare.
Mă tem să îţi spun de văpaia ce arde
în inima mea plină de regrete,
lacrimile toate le-aş face cascade.
de-aş rupe ce e între noi, un perete.
Mai mult ca oricând te vreau lângă mine
din sufletul trist te rog să mă crezi,
e mult prea greu, greul fără tine
e oare târziu să-ţi spun cât valorezi?
Mai mult ca oricând ţi-aş da o sărutare
of, dragostea mea de când te doresc...
printre lacrimi oftând ţi-aş cere iertare
îmbrăţişându-te ţi-aş spune, te iubesc.
Gabriela ND Poezii carte 4
Inimă rebelă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu