În căutarea fericirii

Am plecat de-acasă,
am plecat străină,
sunt o călătoare
dar fără de vină.
Şi vreau să găsesc
fericirea mea,
o caut de-o viaţă
şi nu dau de ea.

Floarea fericirii
floarea cea mai rară,
nu creşte-n grădină
dar nici în poiană.
Creşte-n loc ascuns
unde nimenea,
n-o poate găsi
n-o poate vedea.

Ieşii în căutarea
floricelii mele,
găsi un boboc
colo pe vâlcele.
E floarea fericirii
de mult căutată?
ori poate să fie
o floare-nveninată?

E floarea fericirii
unsă doar cu miere?
ori poate să fie
otrava vieţii mele?
Tot o voi căuta
oriunde în lume,
şi de-aş înota
prin ocean cu spume.

Iar de-o fi să mor
să mor fericită,
cea mai scumpă floare
de va fi găsită.
Unde-o voi afla
acolo m-oi opri,
să-mi văd de viaţa mea
iar plec în zori de zi.

ianuarie 2010

Gabriela ND Poezii carte 1
Doruri Plânse