Poţi tu omule uita

Mai treci tu omule din când în când
prin anii ce i-ai petrecut crescând,
îţi aminteşti de legănuţu-n care 
 fost-ai legănat pân' te făcuşi mare?

Îţi aminteşti tu omule când erai micuţ
cum zburdai  prin bătătur-aşa desculţ
 şi cum te jucai cu apă şi ţărână,
cum prindeai  fluturaşii din grădină?

Îţi aminteşti tu omule când erai copil
cum te-nvăţai să mergi tiptil, tiptil,
când venea  de la servici tatăl  tău a casă
şi căutai dulciuri în buzunar şi-n plasă?

Îţi aminteşti tu omule de viaţa frumoasă
când cu mama şi cu tata erai la masă?
aveai şi o surioară poate-un frăţior
vă jucaţi până târziu, seara în pridvor.

Îţi aminteşti tu omule când erai la şcoală
şi te-ai îndrăgostit de prima domnişoară,
Îţi aminteşti tu omule când te-ai căsătorit
poţi tu omule uita când tată-ai devenit?

Poţi tu omule uita cum zburaşi prin tinereţe
şi cum vremea a trecut cu delicateţe?
ca şi vântul au trecut anii tăi frumoşi
ajunseşi şi tu acum  ca cei care-au fost moşi.

Gabriela ND  20 iulie 2014 Poezii carte 6
Viaţa e un vis, un film, o carte