miercuri, 28 august 2013

Nebunaticul meu gând

Când tăcerea nopţii trece
Prin singurătatea mea,
Vine el  îi spun să plece
Nu-s decât o simplă ea.

Mâna-mi trece-aşa uşor

Prin a pletelor şuviţe,
Cu dulci şoapte de amor
Ne unim două guriţe.

Şi îi simt profund fiorul
Dragostei ce m-nveleşte,
Dulce mi-e în vis amorul
Clipa mă ademeneşte.

Nebunaticul meu gând

Ce se joacă, hoinăreşte,
Mă minte parcă râzând
Spunându-mi că mă iubeşte.

Tunetul din depărtare

Mă trezeşte dintr-un vis,
Am rămas c-o sărutare
Şi un gând în manuscris.


Gabriela ND.28 august 2013








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu