Şi încă te-aştept fericire

Primăveri atâtea au trecut
Zile înverzite cu speranţe, 
Punănd busuioc în aşternut
Visam că am iubirea-n braţe.

Şi verile la fel s-au dus
Zi după zi nici n-am văzut, 
Când răsărit şi când apus
Nu ştiu măcar când au trecut.

Mă trezeam de fiecare dată
În ploi cu frunze ruginii, 
Înţelegeam că-i toamnă-n dată
Tot aşteptând să vii, să vii.

Număr boboceii ce-au rămas
În buchetul anilor mei, 
Să plâng nu mai am nici glas
Fiecare toamnă-mi ia din ei.

Şi încă te-aştept fericire
Pân-o mai rămâne un boboc, 
O toamnă pleacă şi-alta vine
La tine nu renunţ de loc.
27 septembrie 2012

Gabriela ND vol. şi cerul plânge