Iarna

Iarna devin o visătoare
Mă umplu de melancolie, 
Văd că ninge chiar de-i soare
Şi scriu continu poezie.

Iarna mi-e mai greu fiorul
Şi-mi ies din trista amorţire, 
Parcă-mi e mai aprig dorul
Gândesc numai la iubire.

În gura sobei tot mi-e frig
Beau apă şi de sete mor, 
Mă-ncălzesc iubirea de ating
Îmi trece setea de amor.

Am punctul meu, te-am ochit
La pieptu-ţi să mă încălzesc, 
Nu spun te iubesc, te-am iubit
Doar la tine, dor, gândesc.

Cu tine mă visez de sărbători
Alintându-mă-n suav sărut, 
Cu tine viaţa-mi e doar flori
N-o să-ţi mai stau departe mult.

Gabriela ND, 30 octombrie 2012