Frunza şi cetina

În bătaia vântului,

se-nvârte, frunza fagului,

se înalţă, apoi coboară

geloasă pe cetioară.

Palidă, fără putere,

se-ntăreşte şi tot cere,

socoteală bradului

de ce-i verde, frunza lui.

Vezi că toamna a venit

eu deja am ruginit,

numai a ta cetioară

are teamă c-o să moară.

Şi răspunde mai cu haz

bradul, să-i facă-necaz,

hei, tu, frunza fagului

asta-i viaţa bradului.

De-o muri, verde să moară
el şi a lui cetioară,
să fie rege în munte
cu verzi, cetine, mărunte.

Gabriela Drăghici 21 septembrie 2014
Carte 9 Comorile naturii