rece
şi curat,
Flori
de colţ cu doruri multe,
eu
nu v-am uitat.
Vara
când cu drag veneam
printre
stânci,
Vă
cântam, cântam, cântam,
versuri
dulci.
Vocea-mi
răsuna-n ecou
râpe-adânci,
Voi
veni-ntr-o zi din nou,
printre
stânci.
Se-auzeau
frumos cântând
până-n
zor’,
Acei
ciobani fluierând,
în
behăitul mieilor.
Şi
lătratul dulăilor
l-ascultam,
Păzitorul
stânelor,
ham,
ham, ham.
Fluieraş
ce cânţi duios
cu
foc şi dor,
Cântec
ciobănesc frumos
pe
crestele munţilor.
Cântă
şi doiniţa mea,
ciobănaş
din munte,
De
când eram tinerea,
să-mi
aduc aminte.
Gabriela Drăghici
Carte 1 Doruri plânse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu