Femeia poetă

EA. Te rog iubite de vrei
       toacă o varză, două, trei,
EL. Eu o toc dar o găteşti
EA. acum nu ştiu ce vorbeşti!

EA. Vin îndată s-o gătesc
      când metafora-mi găsesc,
EL. Lasă c-o prepar tot eu
        la cuptor e rândul tău.
  
EA. Mulţumesc iubirea mea
       mi-am găsit metafora,
EL. La bucâtărie-acum!
EA. mm, deja vine parfum!

EL. Lasă-l de calculator
        că arunc tot din cuptor,
EA. Mai am o singură  frază!
EL. dar se arse a ta varză.

EA. Mai pune puţin ulei
EL. bine, hai că îi pusei,
EA. Şi-nvârte puţin tăviţa
EA. ah,  ţucaţi-aş eu  guriţa.

EL. Şi maşina de spălat 
      munca ei şi-a terminat,
EA. Pune într-un lighenuţ
       rufele cu gust, drăguţ.

EA. Să n-am multe de călcat
       sper că nu le-ai şifonat,
EL. Of, ce viaţă mai  duc lume!
       lasă că le pun pe culme.

EL. Mi-e foame, ai  încheiat
       poemul tău blestemat?
EA. Ah, ce mă inspiraşi iubite
       îmi veniră altu-n minte.

EL. Pun mâncare să răcească?
EA. zi-mi o rimă dar cu ască,
EL  Nu ştiu eu rime cu ască
EL. nu vrea să se potolească!

EA. Şi când e să potrivească
EA. îmi dăduşi rima cu ască,
EA. Hai pune să se răcească
EA. varza ta... care e  iască.

Gabriela ND 24 august 2013