Mă tot gândesc neîncetat
La buzele ce-am sărutat,
Că sărutându-le zburam
Pământul nu mai atingeam.
Of, ce dor îmi e şi-acum
De sărutarea-ţi cu parfum,
Că ale tale prea dulci buze
Mi-au fost fraze, muze.
Mi-au fost soare mi-au fost nor
În dragoste şi-n al meu dor,
Mi-au fost ninsori şi ploi
Vise dulci, frumoase-n doi.
E Prea puţin o sărutare
Pentr-un dor aşa de mare,
Şi-o singură mângâiere
Pentr-un dor care nu piere.
Te vreau, te vreau să fii al meu
Să te mângâi când doresc eu,
Să te iubesc în stilu-mi nebunesc
Să te iubesc, să te iubesc.
Gabriela Drăghici
Carte 1 Doruri Plânse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu