Mi-e dor

Îmi vin în minte mai mereu

Anii, când eram în satul meu,
Şi casa-n care m-am născut,
Îmi este dor şi-i dor prea mult.

Mi-e dor de-un lac cu stânjenei
Şi de-un cor drag de brotăcei,
Când adormeam în cântul lor
Şi mă trezeam la fel, în cor.

Nu uit nici dimineţile-n halai,
Mugetele vacilor, mergând pe plai,
Nici clopotele răsunând,
Doamne, cum îmi stau în gând!

De când n-aveam loc la masă,
Când eram toţi şapte-n casă,
Mama, tata, cinci copii,
Of, anii aceia unde-or fi?

Acum, cu toţii ne-am risipit,
Mama, tânără ne-a părăsit,
Iar noi cu rosturi fiecare,
Mi-e dor, frate, surioare.

Gabriela ND 2 august 2012
Poezii carte 2 Şi Cerul Plânge