Atâtea ploi au mai căzut
În verile prea călduroase,
Şi multe dâre-au mai făcut
Prin visele frumoase.
Atâtea vânturi ce-au bătut
Prin a tristeţii simfonie,
La pământ m-au doborât,
Adâncă melancolie.
Atâtea ninsori au căzut
Peste zile, nopţi de iubire,
Şi lacrimile, când am plâns
Ajuns-au gheaţă, fire.
Atâta am strigat în mine
Cu lacrimi în duiosul glas,
Cine să m-audă, cine...
Doar amintire a rămas.
Gabriela ND 23 decembrie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu