Ai rupt zăvoarele şi mi-ai plecat

Ai fost special pentru inima mea
Ales cu dragoste, nu şagă,
Dorind să-ţi fiu şi ţie tot aşa...
D-am înţeles că nu ţi-s dragă.

Tot lăcrimând, mă-ntreb acum
Unde-s vibraţiile inimii mele,
Dorinţa de-a simţi al tău parfum...
Unde-s nopţile cu doruri grele?

Şi iată, te privesc, ca pe oricare,
Cum ai ajuns tu un străin?
Nu pot să cred, of, ce mai doare...
Marea iubire, lacrimă şi chin.

Te-am ţinut încuiat în inima mea,
Te iubeam şi te-am sechestrat,
N-aş fi vrut să pleci de la ea...
D-ai rupt zăvoarele şi mi-ai plecat.

Gabriela ND 3 februarie 2012

Poezii carte 2 Şi cerul Plânge